Comunicarea este o parte esențială a îngrijirii medicale de calitate. Cadrele medicale comunică cu pacienții pentru a afla cum se simt, pentru a stabili o relație bazată pe încredere și pentru a împărtăși informații despre tratament. Chiar dacă dialogul este important, acesta este doar unul dintre multele tipuri de comunicare utilizate în îngrijirea medicală.
Comunicarea terapeutică este o abordare neprețuită a interacțiunilor cu pacienții, aplicabilă în mai multe discipline.
Ce este comunicarea terapeutică?
Conceptul de comunicarea terapeutică există de mult timp în medicină și a demonstrat beneficii semnificative în cadrul cercetării. Două dintre cele mai vechi cazuri raportate de comunicare terapeutică, care implicau în primul rând ideea relației terapeutice și beneficiile unei astfel de relații, au fost documentate în anul 1791, respectiv 1800; ambii pacienți au răspuns la tratamentul moral, în ciuda simptomatologiei severe.
Comunicarea terapeutică este comunicarea verbală și non-verbală, care acordă prioritate bunăstării fizice, mentale și emoționale a pacienților. Sunt toate formele de comunicare pe care cadrele medicale le folosesc pentru a oferi cea mai bună îngrijire pacienților. În cadrul acestui tip de comunicare, profesioniștii din domeniul medical obțin informații de la pacienți și împărtășesc cunoștințele pentru a înțelege mai bine starea pacienților și pentru a oferi o îngrijire medicală de calitate.
Tehnicile de comunicare terapeutică sunt metode dovedite pe care profesioniștii din domeniul sănătății le folosesc pentru a stabili un raport cu pacienții. Acestea includ limbajul corpului, atitudinea și chiar pauzele din conversație.
Caracteristici ale comunicării terapeutice
Chiar dacă există multe tipuri de comunicare terapeutică, toate prezintă un aspect de bază. Următoarele cinci caracteristici sunt prezente în cadrul fiecărui tip de comunicare terapeutică:
- Respectul: valorile și convingerile pacientului trebuie respectate;
- Timpul: acordarea timpui necesar pentru a evalua în detaliu starea și preocupările pacientului;
- Onestitatea: pacientului trebuie să i se spună adevărul;
- Răbdarea: în perioadele de stres, pacienții pot fi combativi și să refuze comunicarea. Aceste perioade trebuie abordate cu răbdare pentru a putea obține încrederea pacientului;
- Compasiunea: indiferent de starea de sănătate în care se află, orice pacient are nevoie de compasiune și înțelegere.
Care este scopul tehnicilor de comunicare terapeutică?
Mediul medical poate fi stresant pentru pacienți. În multe cazuri, sunt bolnavi sau se confruntă cu suferință somatică. Ei pot fi speriați, dezorientați sau nu pot să înțeleagă ce se întâmplă.
Tehnicile de comunicare terapeutică ajută profesioniștii din domeniul medical să depășească barierele de comunicare pentru a împărtăși informații esențiale și pentru a-i face pe pacienții să se simtă cât mai confortabil posibil.
Beneficiile comunicării terapeutice
Comunicarea eficientă oferă profesioniștilor din domeniul medical o bună cunoaștere a istoricului medical și le permite să ofere recomandări adecvate pentru a îmbunătăți starea pacientului.
Comunicarea terapeutică prezintă următoarele beneficii:
- creșterea acurateței diagnosticului;
- identificarea emoției pacientului și determinarea celei mai bune măsuri terapeutice;
- luarea deciziilor în colaborare cu pacienții;
- îmbunătățirea identificării percepțiilor și temerilor pacientului cu privire la opțiunile de diagnostic și tratament;
Scopul relației bazate pe comunicare terapeutică
Scopul este de a îmbunătăți starea fizică și emoțională a pacientului. Relația bazată pe comunicare terapeutică este concepută pentru a-i face pe pacienți să se simtă cât mai confortabil într-o situație inconfortabilă.
Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să stabilească o comunicare eficientă și să câștige încrederea pacientului pentru a putea obține o relație care să ducă la îmbunătățirea stării de sănătate. Acest tip de relație îi ajută pe profesioniștii medicali să creeze cu pacienții o legătură bazată pe încredere, pentru a le oferi îngrijiri de calitate și rezultate îmbunătățite.
Importanță clinică a comunicării terapeutice
Comunicarea terapeutică a fost studiată pe scară largă și s-a dovedit că are multiple beneficii. Cel mai recent, comunicarea terapeutică a fost adoptată în primul rând pentru a structura comunicarea în interacțiunile dintre medic, asistență medicală, sănătate mintală și asistență socială.
Abilitățile de comunicare ale furnizorului au fost raportate ca cel puțin la fel de importante ca competența tehnică în evaluările efectuate de pacienți. Aderența la tratament se află în legătură directă cu calitatea comunicării, iar aceasta poate influența rezultatele. De asemenea, s-a demonstrat că întâlnirile centrate pe pacient îmbunătățesc satisfacția pacientului și a furnizorului și reduc riscul de plângeri medicale și de apariția a sindromului de epuizare în rândul cadrelor medicale.
Bariere în cominicarea terapeutică
Din păcate, unele studii au arătat deficiențe în formarea și implementarea comunicării empatice sau terapeutice. Barierele în calea comunicării, identificate în literatura de specialitate, includ:
- anxietatea pacientului;
- necunoașterea diferențelor culturale dintre pacient și furnizor;
- diferențele de limbaj colocvial între pacient și furnizor;
- volumul mare de muncă al cadrelor medicale;
- lipsa timpului sau a personalului medical;
- teama de abuz, de a fi judecat sau de confruntare;
- frica de a nu fi implicat în litigii/reclamații/plângeri;
- așteptările nerealiste ale pacientului.
Unele dintre aceste bariere identificate pot fi abordate la nivel de sistem, iar altele la nivelul comunicării pacient-cadru medical. O îngrijorare exprimată frecvent cu privire la comunicarea terapeutică este că furnizorii nu au suficient timp pentru a aborda preocupările emoționale.
Indicatori ai comunicării terapeutice eficiente
Alți predictori ai comunicării terapeutice de succes includ:
- diferențele lingvistice;
- diferența de educație dintre profesionistul medical și pacient;
- nivelul de educație al pacientului;
- gradul de satisfacție perceput de pacient.
Recunoașterea acestor diferențe și adaptarea stilului de comunicare la individ sunt, prin urmare, considerate importante.
Comunicarea poate fi complicată de alți factori, inclusiv starea de agitație/agresiune, psihoză, delir și procesul de intubație. Pentru aceste cazuri, utilizarea tehnicilor de comunicare terapeutică și adaptarea interacțiunii individuale a pacientului poate fi deosebit de importantă.
13 Tehnici de comunicare terapeutică
Profesioniștii din domeniul medical nu folosesc doar comunicarea verbală în interacțiunea cu pacientul, ci folosesc și limbajul corpului, atitudinea, contactul fizic și alte metode de vorbire pentru a oferi comunicare terapeutică pacienților.
Acestea sunt câteva dintre cele mai comune tehnici de comunicare terapeutică:
- Ascultare activă
Ascultarea activă este modalitatea prin care acordăm atenție completă la ceea ce spune o altă persoană. Implică arătarea interesui, acordarea timpului necesar și, foarte important, neîntreruperea interlocutorului.
Ascultarea activă poate include:
- Îndreptarea corpului spre vorbitor
- Contactul vizual
- Abordarea limbajului corporal afirmativ
- Includerea cuvintelor care demonstrează oferirea suportului și înțelegerii
- Controlarea emoțiilor și a expresiilor faciale
- Arătarea empatiei
Pacienții experimentează o varietate de emoții în interacțiunile cu cadrele medicale. Empatia înseamnă să te pui în poziția persoanei din fața ta și să îi înțelgi cât mai bine emoțiile. Atunci când cadrele medicale comunică într-un mod empatic, pacienții sunt mai predispuși să accepte eforturile și sfaturile profesioniștilor medicali.
- Atingerea pacientului
Atingerea fizică trebuie să fie utilizată în măsura în care pacientul înţelege semnificaţia acesteia şi o acceptă ca pe un mesaj de încurajare și suport. Aceasta implică o mână pe umăr sau prinderea mâinii pacientului. Atingerea fizică nu este potrivită pentru unii pacienți, așadar trebuie folosită în funcție de istoricul pacientului. De exemplu, atingerea poate să nu fie adecvată sau bine primită pentru cei care au trecut printr-o traumă.
- Adresarea întrebărilor relevante
Informațiile exacte sunt esențiale pentru un diagnostic corect. Întrebările pot ajuta pacientul să descrie momentul unui eveniment, să clarifice simptomele sau să-și amintească detalii suplimentare. Trebuie evitată copleșirea pacientului cu prea multe întrebări.
- Comunicarea observațiilor
Anumite indicii referitoare la starea pacientului vin sub formă de acțiuni. De exemplu, o asistentă poate observa că un pacient nu mănâncă, nu face mișcare sau arată mai obosit decât de obicei. Împărtășirea acestor observații poate încuraja pacienții să se deschidă și să-și descrie simptomele.
- Prezență și susținere
Evenimentele medicale, operațiile și timpul petrecut în spital pot fi înfricoșătoare. Asistentele pot acorda timp unei conversații sau pur și simplu să-și ofere compania pentru puțin timp, astfel încât pacientul să simtă suportul primit.
- Tăcerea activă
Uneori, a nu vorbi poate transmite mai mult decât o întreagă conversație. Pauzele scurte pot permite pacienților să-și proceseze emoțiile sau să demonstreze starea sa este înțeleasă. Tăcerea poate fi folosită pentru a oferi timp unui pacient să descrie pe deplin simptomele complexe sau să ia în considerare ce urmează în conversație. Când este cazul, cel mai bine este ca pacienții să fie cei care întrerup perioadele de tăcere în conversații.
- Clarificarea informațiilor medicale
Conversațiile medicale pot deveni rapid complexe. Este ușor pentru pacienți să se piardă în jargonul medical, iar cadrele medicale să obțină detalii limitate despre simptomele unui pacient. Sunt recomandate pauzele pentru a descrie un termen medical sau pentru a întreba despre un simptom.
- Folosirea umorului
Situațiile medicale provoacă de obicei frică, durere și alte sentimente neplăcute. O mică doză de umor poate ajuta pacienții să uite de starea lor pentru scurt timp și să se concentreze pe aspectele pozitive. Râsul aduce oamenii împreună și poate construi o legătură mai strânsă între cadrul medical și pacient.
- Realizarea sumarului
Orice situație medicală necesită o cantitate semnificativă de informații. Pentru a se asigura că pacientul procesează corect toate informațiile, profesioniștii trebuie să discute procesul de completare a diagnosticului și opțiunile de tratament, iar informațiile trebuie să fie livrate în cantități mici, pentru a acorda timp pacientului să le înțeleagă și să le gestioneze.
- Oferirea recunoașterii și acceptării
La fel ca ascultarea activă, această tehnică îi permite pacientului să știe că a fost auzit. În loc să fie de acord sau nu, cadrele medicale demonstrează că acceptă și recunosc fricile și emoțiile pacientului. Acest lucru poate fi demonstrat prin contactul vizual și exprimarea înțelegerii.
- Confruntarea pacientului
Această tehnică necesită stabilirea încrederii, astfel încât pacientul să nu simtă că este atacat. Pacienții pot fi confruntați pentru a-i ajuta să încalce rutinele distructive sau pentru a-și conștientiza mai bine starea de sănătate. De exemplu, atunci când un pacient refuză un tratament de care era interesat anterior, cadrul medical îi poate pune la îndoială motivele, explicându-i clar ce implică tratamentul și care sunt efectele refuzului de a continua sau începe tratamentul respectiv.
- Redirecționarea conversației
Pacienții pot depăși cu ușurință subiectul atunci când descriu simptome sau un incident. Acest lucru poate distrage atenția și poate provoca omiterea detaliilor importante. Profesioniștii din domeniul sănătății pot redirecționa conversația cu întrebări sau comentarii politicoase și relevante.
Concluzii
Înțelegerea tehnicilor de comunicare terapeutică și implementarea acestora înseamnă două lucruri foarte diferite. Profesioniștii în domeniul medical trebuie să stăpânească anumite strategii și abilități pentru a oferi comunicarea terapeutică cu succes. Acestea includ:
- Recunoașterea și îmbunătățirea limbajul corpului;
- Cultivarea empatiei;
- Înțelegerea propriilor emoțiile și cum pot fi gestionate;
- Evitarea întreruperilor în conversațiile cu pacienții și acordarea timpului necesar fiecărui consult.
Pentru pacienți, relația cu un profesionist medical trebuie să pară mai mult decât o tranzacție financiară. Învățarea și dezvoltarea tehnicilor de comunicare terapeutică implică concentrarea pe nevoile umane ale pacientului.
Prin comunicarea terapeutică, echipa de asistență medicală poate asigura monitorizarea holistică a aderenței pacientului la tratament, efectelor adverse, satisfacția pacientului și identificarea barierelor în calea tratamentului. Modelul bio-psiho-social de îngrijire oferă un ghid pentru abordarea pacienților, iar tehnicile de comunicare terapeutică se integrează în identificarea factorilor bio-psiho-sociali care contribuie la starea de sănătate a pacientului.
***
Referințe:
- 13 therapeutic communication techniques to improve healthcare in 2024, disponibil aici: https://dovetail.com/patient-experience/therapeutic-communication-techniques/
- Therapeutic Communication, disponibil aici: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK567775/
