Tehnologia, informatica și domeniile sociale se confruntă cu schimbări continue zi de zi. Astfel de schimbări și evoluții influențează și activitatea profesioniștilor din domeniul medical.
Natura locului de muncă și interacțiunea directă cu pacienții poate crea situații provocatoare pentru personalul medical. În acest context, când vine vorba de sănătate, profesioniștii din domeniul medical sunt văzuți ca un eșantion important în ceea ce privește cercetarea variabilelor din viața profesională, deoarece domeniul medical necesită forță de muncă calificată, este un domeniu vital și o profesie care implică constant interacțiunea directă cu oamenii. Sectorul sănătății este unul dintre sectoarele în care angajații întâmpină cele mai multe dificultăți din cauza diferiților factori. Acesta diferă de alte medii de lucru din cauza presiunii de a răspunde cerințelor pacienților și a faptului că se pot confrunta adesea cu situații stresante.
Stresul, anxietatea și epuizarea cu care se confruntă medicii, asistentele și personalul medical auxiliar care sunt în contact direct cu pacienții le poate afecta atât performanța în muncă, cât și starea de sănătate, contribuind la scăderea calității vieții. Anxietatea poate afecta raționamentul și abilitățile de gândire abstractă, ceea ce duce la o lipsă de atenție și coordonare. Diverse emoții, cum ar fi frica și anxietatea, pot afecta metodele de rezolvare a problemelor. Scăderea capacității de rezolvare a problemelor poate duce la scăderea eficacității serviciilor oferite.
Anxietatea profesioniștilor din domeniul medical poate duce la accidentări și boli profesionale; afectează sănătatea fizică, socială și psihologică. Burnout-ul este răspunsul psihologic al lucrătorilor din domeniul sănătății. Există o relație semnificativă între anxietate și sindromul de epuizare, iar anxietatea poate duce la sindromul de epuizare. Personalul medical este expus la burnout ca urmare a acțiunilor psihologice și comportamentale din cauza stresului și presiunii cauzate de interacțiunea directă și de natura locului de muncă. Starea de anxietate și burnout prezintă, fără îndoială, riscul de a determina o scădere a performanței profesioniștilor din domeniul sănătății.
În plus, lipsa serviciilor de sănătate și distribuția dezechilibrată a personalului creează, de asemenea, un sentiment de stres. Factorii precum condițiile de muncă necorespunzătoare, personal insuficient, lipsa echipamentului medical și problemele de aprovizionare pot afecta sănătatea mintală a personalului. Stresul și epuizarea bazate pe acest mediu de lucru pot duce la tulburări de sănătate mintală precum depresie, anxietate și sentimente de neputință. În plus, pot apărea și simptome fiziologice precum dureri de cap, tensiune musculară și insomnie. Profesioniștii din domeniul medical pot prezenta tulburări de somn din cauza programului de muncă în ture și a stresului la locul de muncă, care le pot afecta negativ performanța la muncă.
Aceștia sunt adesea martori la realitățile dure ale vieții, mai ales cei care trebuie să fie martori la evenimente traumatice. Personalul medical din secțiile de urgență și din unitățile de anestezie și terapie intensivă se confruntă adesea cu moartea, suferința și cazuri care necesită decizii urgente. Acest lucru poate duce la o incidență mai mare a bolilor, cum ar fi tulburarea acută de stres, tulburarea de stres post-traumatic, depresia, tulburările psihosomatice și tulburările legate de consumul de substanțe.
Sistemul de sănătate funcționează în cele mai dificile condiții, mai ales în timpul epidemiilor sau situații extraordinare precum pandemia de COVID-19, care a afectat întreaga lume și a provocat un număr ridicat de decese. Aceste perioade afectează și sănătatea mintală a echipelor medicale, care își asumă o povară socială și de muncă intensă, mai ales în perioadele de situații extraordinare cu impact asupra societății din punct de vedere socioeconomic și psihologic. Există un număr mare de studii în literatura de specialitate pe această temă și există multe studii care se concentrează pe riscurile psihologice ale personalului medical, în special în legătură cu epidemiile, identificând niveluri ridicate de anxietate, depresie, stres și epuizare.
Mai mult decât atât, au existat și disparități în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății, cei care au fost în prima linie în diagnosticarea, tratarea și îngrijirea pacienților în timpul pandemiei de COVID-19 au raportat simptome mai severe de anxietate, depresie și stres. În stadiile incipiente ale unei crize epidemiologice, simptomele precum anxietatea și frica cresc imediat, dar scad rapid în etapele ulterioare, în timp ce simptomele depresiei și stresului post-traumatic persistă în timp.
În urma unui studiu, care a cuprins completarea chestionarelor de către 534 de medici, asistente și furnizori de asistență medicală primară din provincia Hubei (China), a concluzionat că nivelul de stres al personalului medical a fost extrem de ridicat în timpul pandemiei de COVID-19. Un alt studiu realizat în Turcia a constatat că 38% dintre asistentele care lucrează în serviciile de urgență s-au confruntat cu stres. Potrivit aceluiași studiu, asistentele care s-au confruntat cu stres au regretat alegerea profesiei și au luat în considerare să renunțe sau să-și părăsească locul de muncă.
Luând în considerare aceste informații, ar trebui luate unele măsuri de precauție pentru sănătatea profesioniștilor din domeniul medical și, prin urmare, pentru servicii de îngrijire a sănătății mai bune, unde riscul de eroare umană este redus la minim. Personalul medical ar trebui suplimentat pentru a se reduce presiunea și volumul de muncă. În timpul pandemiei, una dintre cele mai dificile probleme a fost accesul la echipamente de protecție adecvate. Echipamentul individual de protecție poate fi furnizat profesioniștilor din domeniul sănătății. Orele de lucru pot fi reprogramate, astfel încât să se respecte timpul de odihnă.
În concluzie, există unii pași care pot fi întreprinși pentru a rezolva această problemă și care pot avea un impact pozitiv asupra sănătății publice. Instituțiile de asistență medicală ar trebui să acorde prioritate sănătății psihologice a angajaților lor și să creeze un mediu de lucru favorabil. Politicile instituționale ar trebui să includă măsuri precum un mediu de lucru mai puțin stresant, servicii de sprijin pentru gestionarea volumului de muncă al angajaților. De asemenea, pot stabili cursuri regulate de sănătate mintală pentru profesioniștii din domeniul sănătății. Aceste acțiuni pot oferi instrumentele necesare pentru a depăși stresul la locul de muncă, pentru a preveni epuizarea și pentru a menține sănătatea mintală. Înființarea de grupuri de sprijin pentru personalul medical îi poate împuternici pe aceștia să interacționeze între ei, să împărtășească stresul profesional și să primească sprijin.
Sursa informațiilor: www.frontiersin.org