În majoritatea țărilor occidentale, standardele profesionale impun ca medicii să practice medicina cu compasiune. De asemenea, pacienții se așteaptă să fie îngrijiți cu compasiune, deoarece oferă o mai mare satisfacție a pacientului, favorizează relații mai bune medic-pacient și îmbunătățește starea psihologică în rândul pacienților.
Etimologia termenului „compasiune” este latină și înseamnă „co-suferință” sau “a suferi împreună“. Atunci când discutăm despre compasiune, este necesar să o deosebim de empatie, termen folosit în general pentru a se referi la procesele cognitive sau emoționale în care este atribuită perspectiva celuilalt (în acest caz, pacientul). Compasiunea implică sau necesită empatie și include dorința de a ajuta sau de a alina suferința altora. Compasiunea în contextul medical este un exemplu specific al unui sistem complex, care a evoluat pentru a motiva recunoașterea și asistența atunci când alții suferă.
Oboseala compasională
Compasiunea medicilor este așteptată de pacienți. Este fundamentală pentru o practică clinică eficientă. Deși compasiunea este esențială în practica medicală, majoritatea cercetărilor legate de acest subiect s-au concentrat pe „oboseala de compasiune”, care este înțeleasă ca un tip specific de epuizare profesională – medicii dețin «o rezervă limitată de compasiune», care scade sau se epuizează odată cu utilizarea sau suprasolicitarea apărută în urma activităților zilnice. Acesta este un aspect al unei probleme mult mai complexe, în care compasiunea reprezintă punctul final al unui proces dinamic care cuprinde influențele medicului, pacientului, clinicii și instituției.
Capacitatea de compasiune: factori de condiționare
Expunerea cronică a medicilor la cererile de muncă conflictuale poate fi asociată cu epuizarea resurselor psihologice și, în consecință, oboseala emoțională și cognitivă care poate contribui la rezultate mai slabe în muncă, inclusiv incapacitatea de a-și exprima compasiunea.
Ratele de burnout profesional în medicină sunt în creștere. Factorii determinanți ai acestui fenomen se regăsesc în organizații și în sistemele de sănătate și includ volumul excesiv de muncă, procese ineficiente de lucru, sarcini administrative și lipsa de intervenție sau control din partea medicilor cu privire la problemele legate de viața lor profesională. Rezultatul este adesea pensionarea anticipată a medicilor, un fenomen actual, din ce în ce mai răspândit și o problemă critică pentru multe sisteme de sănătate din întreaga lume.
Valori organizaționale și personale
Nu există dovezi empirice clare care să susțină ipoteza că munca în medii de asistență medicală care prezintă valori diferete față de cele personale are efecte negative asupra rezultatelor profesionale cheie. Cu toate acestea, un studiu publicat în Journal of Internal Medicine a evidențiat efectul negativ general al nealinierii dintre valorile sistemului și valorile personale ale medicilor, inclusiv afectarea capacității de a oferi îngrijiri bazate pe compasiune, precum și reducerea satisfacției la locul de muncă, burnout, absenteism și luarea în considerare a posibilității de pensionare anticipată. Rezultatele a 1000 de profesioniști intervievați indică faptul că competența subiectivă a medicilor în furnizarea de servicii cu compasiune poate rămâne ridicată, dar capacitatea lor de a o exprima este compromisă. Din analiza datelor, autorii formulează ipoteza că, atunci când lucrează în medii cu valori diferite, situațiile profesionale pot impune medicilor renunțarea la valorile personale, ceea ce îi poate determina să se abțină de la utilizarea abilităților disponibile pentru a-și menține performanța în conformitate cu cerințele organizaționale.
Anumite studii arată că exprimarea compasiunii în asistența medicală facilitează o mai bună înțelegere, sugerând că abordarea pacientului cu compasiune nu îi epuizează pe medici, ci îi sprijină mai degrabă în eficacitatea intervențiilor și în satisfacția proprie.
Pe scurt, acest studiu sugerează că ceea ce împiedică compasiunea este incapacitatea de a o furniza atunci când intervin alți factori legați asociați cu modul de desfășurare a activității medicului. Îmbunătățirea compasiunii nu depinde pur și simplu de motivarea profesioniștilor medicali sau de promovarea abilităților fundamentale, ci depinde de crearea condițiilor organizaționale și clinice în care compasiunea medicului poate prospera.
Sursa informațiilor: www.medscape.com
