Examinarea imagistică a pacienților vârstnici prezintă provocări unice, dar radiologii pot fi proactivi în facilitarea procedurilor pentru această categorie de populație, potrivit unei prezentări susținute la Congresul European de Radiologie 2024.
În prezentarea sa, Uffe LW Jakobsen de la Colegiul Universitar UCL din Odense, Danemarca, a subliniat câteva strategii adresate radiologilor pentru a comunica mai bine cu pacienții vârstnici.
Profesioniștii din domeniul medical pot avea tendința de vorbi diferit cu pacienții vârstnici, un fenomen numit elderspeak. Elderspeak se caracterizează prin vorbire lentă și clară, cu un ton ridicat al vocii.
„Acest lucru poate fi perceput ca fiind condescendent, ceea ce duce la sentimentul că pacientul este dependent de alțiim; fapt ce poate genera un sentiment de incompetență și o stimă de sine scăzută”, a spus Jakobsen.
El a spus că pașii pe care radiologii îi pot urma includ utilizarea unei comunicări puternice, creând un mediu favorabil autonomiei pacientului.
Cu toate acestea, radiologii ar trebui să fie conștienți de limitele pacienților, care pot fi cunoscute numai după ce radiologul ajunge să cunoască mai bine pacientul. Limitele predominante includ pierderea auzului și a vederii.
Jakobsen a spus că radiologii pot lua măsuri pentru a promova un mediu în care pacienții pot avea în continuare un nivel de autonomie chiar și atunci când apar aceste probleme de sănătate.
De asemenea, radiologii își pot ajusta mediile de examinare pentru a aborda limitele fizice, cum ar fi reducerea masei musculare sau artrita. Acest lucru poate ajuta pacienții să aibă mai multă încredere în echilibrarea în timpul examenelor.
„Se poate stabili un cadru comun, în care părțile implicate pot discuta despre modul în care ar trebui să fie efectuate examinările”, a spus Jakobsen.
El a menționat și conceptul de paternalism slab, în care radiologii și tehnicienii știu ce este mai bine pentru sănătatea pacientului, fără a concura și a priva pacientul de autonomie.
În cele din urmă, Jakobsen a subliniat aspectul comunicării cu pacienții însoțiți, spre exemplu de rude. El a spus că există două lucruri importante de reținut: adăugarea comunicării ca expresie atât pentru pacient, cât și pentru rude pentru a-și satisface nevoile individuale și, indiferent de prezența rudei, pacientul este cea mai importantă parte a examinării.
„Ca profesioniști, întâlnim pacienți în vârstă. Ar trebui în primul rând să fim alături de pacienții noștri, astfel încât să avem ocazia să aflăm ce diferențiază un pacient vârstnic nu doar de pacienții mai tineri, ci și de pacienți în general”, a spus Jakobsen.
Sursa informațiilor: www.auntminnie.com
