Chirurgii se confruntă cu anumite provocări în asistența medicală contemporană, inclusiv sarcini administrative și economice tot mai mari, probleme cu forța de muncă și necesitatea continuă de a îmbunătăți calitatea și siguranța actului medical.
Etica în chirurgie are la baza aspectele eticii medicale generale, dar natura unică a activității unui chirurg necesită o perspectivă distinctă.
Autorii unui articol, publicat din Journal of the American College of Surgeons (JACS), au intervievat chirurgii înscriși la studiu pentru a le afla părerile despre provocările etice cu care se confruntă, dezvăluind care aspecte au fost consecvente și care s-au schimbat din punct de vedere etic .
În articol, autorii studiului și experții din domeniu și-au împărtășit părerile despre etica din practica chirurgicală modernă, impactul pe care dilemele etice îl pot avea asupra chirurgilor și bunăstării lor și modul în care educația poate aborda activitatea chirurgilor.
Despe consecvență și schimbare
Ethical Issues in Clinical Surgery identifică șase teme de bază, care acoperă un set mai larg de subiecte privind etica în practica chirurgicală: conflictul de interese, spunerea adevărului, confidențialitatea, obligațiile profesionale, îngrijirea la sfârșitul vieții și luarea deciziilor. În articolul JACS, chirurgii intervievați și-au exprimat părerile despre problemele etice presante cu care se confruntă în mod regulat, iar patru dintre cele șase probleme de bază au fost identificate de chirurgii practicieni moderni:
- Obligații profesionale, inclusiv conflicte între membrii echipei de asistență medicală, alocarea echitabilă a resurselor și provocările legate de inovare și educație chirurgicală;
- Conflictul de interese, atât financiar, cât și personal;
- Îngrijirea la sfârșitul vieții, inclusiv presiunea de a oferi intervenții care nu vor aduce beneficii;
- Spunerea adevărului;
Între timp, problemele legate de confidențialitate și luarea deciziilor nu au fost identificate. Aceste rezultate au fost în mare măsură în conformitate cu așteptările autorilor.
„Temele pe care le-am găsit au fost cuprinse în cele șase teme inițiale prezentate în Ethical Issues in Clinical Surgery. De exemplu, problema confidențialității și luarea deciziilor sugerează necesitatea unei educații și a unei politici eficiente în jurul acestor probleme”, a spus Dr. Katherine Fischkoff, chirurg generalist.
„Cred că o parte din motivul pentru care obligațiile profesionale, preocupările financiare, îngrijirea la sfârșitul vieții și spunerea adevărului persistă ca provocări este din cauză că este destul de greu să stabilești reguli despre când este inutilă o anumită decizie în cazul unor pacienți aflați la sfârșitul vieții, sau despre situațiile în care tu, medic chirurg, nu ești de acord cu deciziile unor colegi.”
Provocări emergente privind etica și bunăstarea
În timp ce patru dintre cele șase provocări etice esențiale rămân existente în practica chirurgilor, iar unele au dispărut din atenția juridică și a politicilor de sănătate, studiul JACS a dezvăluit o dilemă care a devenit proeminentă – presiunea de a oferi îngrijiri neadecvate din punct de vedere medical, cerute de pacienți sau de ceilalți medici.
Intervievații au remarcat o tensiune între ceea ce își doresc sau cred pacienții că au nevoie atunci când chirurgul consideră că procedura nu este foarte sigură. În același timp, există cazuri când ceilalți medici recomandă intervenția chirurgicală în mod agresiv, fără a ține cont de efectele pe care le poate provoca pacientului în cauză.
„Complexitatea îngrijirii medicale a făcut ca aceste probleme să fie din ce în ce mai dese, în special în privința intervenției chirurgicale. În prezent, există mai multe intervenții pe care le putem oferi. Pacienții sunt menținuți în viață mai mult, mai ales cei fără șansă de supraviețuire. Această problema a crescut exponențial din cauza tehnologiei și a progresului general înregistrat în practica chirurgicală”, a spus dr. Fischkoff.
Presiunea din ce în ce mai mare de a oferi anumite îngrijiri se intersectează cu câteva dintre celelalte provocări etice consecvente cu care se confruntă chirurgii, cum ar fi obligațiile profesionale de a-și susține colegii. În aceste situații, chirurgii pot fi puși să aleagă dacă operează sau nu un pacient pe care poate nu l-au sfătuit pentru respectiva intervenție chirurgicală.
Dr. Fischkoff explică: „Acestea sunt situațiile în care eu, cadru medical, nu am o relație pe termen lung cu un pacient, doar țin locul unui coleg, dar mi se cere să justific cu demers medical pe care poate nu l-aș fi ales.”
„Acestea sunt dileme etice despre dorința de a sprijini stabilitatea economică a locurilor în care lucrăm, ceea ce este firesc. Cu toate aceste, este deranjant să simți că acele decizii nu se concentrează uneori pe pacient și nu sunt aliniate cu principiile noastre”, a spus dr. Carter Lebares, chirurg generalist.
Navigarea în această dinamică unică și încercarea de a oferi pacienților exact ceea ce au nevoie, ținând cont de condițiile impuse de sistemul de sănătate, fie că este vorba despre intervenții chirurgicale, servicii de sănătate mintală, gestionarea greutății și așa mai departe, pot produce anumite costuri. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că dilemele etice apar pe fondul altor responsabilități.
„Pentru a menține bunăstarea, trebuie să acordăm atenție lucrurilor care amplifică sarcinile, precum și celor care amplifică recompensele. Suferința morală are un impact negativ semnificativ. În centrul problemelor noastre etice se află respectul nostru profund pentru relația medic-pacient și valoarea profundă pe care o obținem din apartenența la comunitatea chirurgilor”, a spus dr. Lebares
Sprijin instituțional
Studiul JACS sugerează că chirurgii se confruntă cu dileme etice în cursul obișnuit al activității lor. Cu toate acestea, capacitatea chirurgilor de a face față acestor provocări poate fi împiedicată de lipsa de conștientizare a îndrumării etice din partea instituțiilor, atât în formare, cât și în practică.
Instituțiile de asistență medicală au un rol puternic în crearea unei atmosfere care ia în considerare implicațiile etice ale îngrijirii pacienților.
„Activitatea etică și comportamentul etic sunt susținute de către structura sistemului? Este o instituție în care medicii simt că merg împotriva curentului dacă încearcă să ia decizii, în numele pacienților lor, pe care le consideră etice? Aceste întrebări se află în centrul eticii instituționale”, potrivit dr. Peter Angelos.
Rolul critic al educației
Fundamentul unei instituții medicale, precum și orice politici sau legi care ușurează povara provocărilor etice asupra chirurgilor practicanți, este educația.
În prezent, există puține opțiuni pentru indivizi sau instituții de a se angaja în educația standardizată privind etica în practica chirurgicală. În mare parte, chirurgii învață aspectele referitoare la etica morală, precum și punerea lor în practică, prin intermediul mentorilor și colegilor, ceea ce este descris drept „curriculum ascuns”. Existența unui curriculum standardizat ar putea reprezenta un instrument puternic.
„Ne place să vorbim despre etică – vorbim despre asta pe holurile spitalelor, vorbim despre cazurile noastre cu adevărat dificile, despre cele care sunt stresante. Când puneam întrebări chirurgilor ei transmiteau tot felul de experiențe, de la provocarea cu care s-au confruntat acum 10 ani, până la discuția pe care au avut-o acum o săptămână”, a spus dr. Fischkoff.
Valorificarea acestui interes și împachetarea lui într-o formă practică și utilă este solicitată. Dr. Fischkoff sugerează ca educația să se bazeze pe cazuri reale, care ar putea fi integrate în conferințele medicale de profil, disecând cazurile care au avut complicații chirurgicale sau medicale.
Cu îndrumarea suplimentară a experților și dezvoltarea unor linii directoare de consens, domeniul medicinei poate îmbunătăți abilitățile chirurgilor de a face față provocărilor etice.
„Luarea unei decizii etice este o abilitate. Dacă învățăm niște reguli emoționale și dacă experții ne învață principiile de bază, îmbunătățim starea de bine prin reducerea stresului în rândul cadrelor medicale”, declară dr. Lebares.
Sursa informațiilor: www.facs.org
